Steagul tibetan de rugăciune pe scurt
Acestea sunt, de cele mai multe ori, mici pătrate de pânză colorată (albastru, alb, roșu, verde și galben-portocaliu), cusute pe o ghirlandă, pe care sunt imprimate diferite mantra, rugăciuni, simboluri sau texte religioase.
Atârnate la înălțime, pe un vârf sau într-un pas montan, dar și pe acoperișul unei clădiri sau pe pilonul unui pod, ele dansează în bătaia vântului. Conform credinței budiste, aerul care suflă poartă mesajele sacre imprimate pe steaguri, pentru a le transmite atât zeităților, cât și călătorilor din regiune.
Acesta este răspunsul pe care îl primim cel mai des când punem o întrebare despre steagurile de rugăciune tibetane, și este într-adevăr corect. Dar sunt atât de multe de spus…
Utilizarea steagului tibetan de rugăciune
Nu, nu este suficient să agățați un steag de rugăciune pe balcon pentru a respecta tradiția… Acestea nu se agăță oricând și oriunde, și nu toate au aceeași semnificație.
Pentru ca mesajul său să ajungă cât mai departe posibil, un steag tibetan de rugăciune trebuie așezat dimineața, într-o zi însorită în care vântul suflă moderat. Anumite date sunt mai favorabile, în timp ce altele trebuie evitate, sub riscul de a obține rezultate total contrare celor dorite.
În plus, este evident că un steag de rugăciune tibetan trebuie amplasat acolo unde mesajul său va ajunge cel mai bine. Pe peretele din sufragerie, sunt șanse mici ca adierea vântului să poată transmite rugăciunile, în timp ce un steag de rugăciune care mulțumește zeilor pentru condițiile bune din munți nu are cu adevărat locul său pe balconul unui apartament din oraș.
În cele din urmă, este important să știți că steagurile de rugăciune tibetane nu sunt făcute pentru a rămâne acolo la nesfârșit. Ele se uzează și se deteriorează sub efectul vântului care le poartă simbolurile, iar durata lor de viață este limitată în timp. În Tibet, acestea sunt înlocuite în fiecare an cu ocazia Losarului, o sărbătoare care corespunde Anului Nou tibetan.
Diferitele tipuri de steaguri tibetane de rugăciune
Există două tipuri de steaguri tibetane de rugăciune:
Loungta, sau „calul vântului”. Este faimoasa ghirlandă multicoloră, la care se referă majoritatea oamenilor când vorbesc despre steagul tibetan de rugăciune. Toate pătratele de pânză au reprezentat un cal (de unde și numele) care poartă cele trei comori ale budismului (Buddha, Dharma și Sangha). Darchok, mult mai puțin cunoscut, dar totuși foarte utilizat. Este vorba de o pânză lungă, care poate fi de diverse culori, care flutură pe un stâlp de peste trei metri înălțime. Pe pânză sunt imprimate diferite rugăciuni și texte sacre.
De remarcat că ordinea culorilor pe Loungta nu este întâmplătoare, ci urmează, dimpotrivă, o logică legată de mesajul pe care se dorește a fi transmis. Două pătrate de aceeași culoare nu se succed niciodată.
Darchok
Istoria steagului tibetan de rugăciune
Astăzi se acceptă faptul că steagurile tibetane de rugăciune își au originea în religia Bön, care precede sosirea budismului în Tibetul antic. Călugării Bonpo foloseau deja aceste steaguri pentru ca rugăciunile lor să fie transmise zeităților, iar ulterior doar textele și simbolurile au fost modificate pentru a le adapta la învățăturile lui Buddha.
Până în secolul al XV-lea, ilustrațiile și textele erau realizate manual, dar apariția tiparului din China a revoluționat totul. Au fost create atunci niște ștampile superbe din lemn, care au permis transmiterea mesajelor originale din generație în generație.
În timpul ocupației armatei chineze, multe dintre aceste ștampile au fost distruse (legenda spune că au fost folosite ca lemne de foc), dar astăzi meșterii tibetani folosesc în continuare ștampile din lemn pentru confecționarea adevăratelor steaguri de rugăciune tibetane.
Semnificația steagurilor tibetane de rugăciune
Fiecare culoare are o semnificație precisă:
Albastrul reprezintă fie cerul și bolta cerească (școala Nyingma), fie apa (alte școli). Este, de asemenea, culoarea lui Buddha Akshobya. Albul reprezintă vântul, aerul. Este, de asemenea, culoarea lui Buddha Amitabha. Roșul reprezintă focul. Este, de asemenea, culoarea lui Buddha Vairocana. Verde reprezintă apa (școala Nyingma) sau cerul și spațiul (alte școli). Este, de asemenea, culoarea lui Buddha Amoghasiddhi. Galbenul-portocaliu reprezintă pământul. Este, de asemenea, culoarea lui Buddha Ratnasambhava.
De asemenea, pe aceste steaguri de rugăciune apar numeroase simboluri, în special cele 8 Astamangala:
– Stindardul, semn al victoriei.- Cei doi pești, semn al fertilității.- Vaza, semn al abundenței și al bogăției intelectuale.Lotusul, semn al purificării trupului. Conca, semn al absenței „Răului”. Nodul infinit, semn al înțelepciunii și al compasiunii. Umbrela, semn al protecției. Roata, semn al răspândirii cunoașterii.
Fabricarea steagului tibetan de rugăciune
În ciuda afirmațiilor birourilor locale de turism, precum și ale numeroșilor vânzători de suveniruri, marea majoritate a steagurilor tibetane de rugăciune pe care le găsim astăzi sunt produse industrial, în fabrici.
În mod tradițional, adevăratul steag tibetan de rugăciune este realizat în întregime manual.
Plăcuțele de lemn folosite ca ștampile sunt sculptate de meșteri. Pătratele de bumbac țesute sunt apoi marcate individual, după care sunt cusute manual pe sfoară.
Cum se recunoaște un steag tibetan de rugăciune autentic?
Nu există o soluție infailibilă, iar unele imitații fabricate în fabrică reușesc să se apropie de cele realizate manual. Există însă câteva semne care vă pot ajuta să faceți diferența:
– Steagurile trebuie să fie din bumbac țesut, nu din fibre sintetice- Doar marginea dinspre sfoară este cusută, celelalte fiind nefinisate (ceea ce permite rugăciunilor să fie purtate mai bine de vânt)- Textele și simbolurile sunt imprimate cu ajutorul unui tampon cu cerneală, care poate curge și lăsa câteva urme.
Problemele de mediu legate de steagul tibetan de rugăciune
Este imposibil să nu vorbim despre acest lucru, pentru ca lumea să fie cu adevărat conștientă de consecințele pe care le poate avea un gest aparent inofensiv și respectuos.
Moda steagului tibetan de rugăciune, care a cucerit lumea occidentală, face ca astăzi să-l găsim aproape peste tot, în cantități mari. Toate expedițiile himalayene îl agăță, fie că este vorba de ghidul local care dorește să mulțumească zeilor că nu au provocat niciun accident, fie de turiștii care vor să „respecte obiceiul”.
Astfel, anumite trecători și vârfuri celebre au devenit adevărate „cimitire de steaguri”, și nu doar în munții Himalaya…
Steagurile de rugăciune tradiționale sunt biodegradabile și se uzează repede… Dar mulți turiști, care doresc cu siguranță să ajungă la nemurire, preferă să folosească steaguri industriale sintetice, a căror durată de viață este de câteva zeci de ani, pentru „a nu fi nevoiți să urce din nou anul viitor”.
Steagurile de rugăciune lăsate de adepții budismului pe vârfurile Himalaya au o semnificație profundă; și este o tradiție milenară. A agăța bucăți de plastic în Alpi este un obicei recent, asemănător celui care, încă de acum câțiva ani, consta în a lăsa conserve și pungi de plastic pentru a le arăta celor care veneau după noi că am trecut pe aici înaintea lor…
Concluzie
Steagul tibetan de rugăciune este un obiect mistic absolut fascinant, atât prin istoria și simbolistica sa, cât și prin tot ceea ce evocă: spațiile vaste ale munților Himalaya, învățăturile budismului, o cultură diferită… Nu este de mirare că acestea au stârnit interesul întregii lumi!
Entuziasmul pentru steagurile tradiționale a fost o adevărată gură de aer proaspăt pentru meșteșugarii tibetani, stabiliți în principal în Nepal, al căror nivel de trai s-a îmbunătățit considerabil de când pot vinde produsele lor turiștilor. Aceste steaguri din bumbac complet biodegradabil au un impact redus asupra mediului, chiar dacă unii puriști le consideră o poluare vizuală.
În schimb, steagurile de rugăciune tibetane sintetice, fabricate industrial, au toate șansele să devină un adevărat dezastru ecologic dacă vor continua să fie abandonate peste tot în munți, cel mai adesea de către persoane prost informate, care nu sunt deloc conștiente de impactul gestului lor.
